Români care trăiau în afara frontierei statului român înainte de Marea Unire versus românii care au plecat din România în 1918

 Această postare vă va ajuta să răspundeți cerințelor din foaia de calcul! Cițiți cu atenție pentru a selecta datele corecte! 

            În PRIMUL RĂZBOI MONDIAL au murit circa 335.000 de soldaţi, care împreună cu populaţia civilă ucisă în timpul luptelor, reprezenta o zecime din populaţia României. Pierderile de populaţie datorate războiului au fost compensate de cele 8,5 milioane de locuitori care se adăugau la populaţia Vechiului Regat în urma Marii Uniri. Populaţia României număra în 1919 16.250.000 milioane de locuitori, dintre care 30% nu erau etnici români:

• Maghiari 19,3%,
• Evrei 5,3%
• Ucraineni 4,7%
• Germani 4,3%

Faţă de perioada de dinainte de război, numărul românilor care trăiau în afara frontierelor statului român scade semnificativ: 

                    250.000 în U.R.S.S.,

                    230.000 în Iugoslavia, 

                       60.000 în Bulgaria, 

                        24.000 în Ungaria.

Minorităţile naţionale se găseau preponderent în provinciile istorice revenite la patria mamă:

• maghiari: 29% din populaţia Transilvaniei şi 23% din cea a Crişanei şi Maramureşului;
• germani: 24% din locuitorii Banatului şi 8% din cei ai Transilvaniei;
• evrei: 30% din populaţia urbană din Bucovina, 27% în Basarabia şi 23% în Moldova.

După 1918 au avut loc şi emigrări în străinătate, nesemnificative totuşi:

• 200.000 de maghiari din Transilvania în Ungaria;
• 42.000 de turci din Dobrogea în Turcia;
• 67.646 de emigranţi au plecat în S.U.A, în deceniul 1921-1930, majoritatea fiind evrei.

A avut loc şi o imigraţie în România: 22.000 de evrei din U. R. S. S. au trecut între anii 1918-1921 în Basarabia; în anii '20 aproximativ 20.000 de români, care emigraseră în S.U.A. înainte de război, au revenit în Transilvania şi Bucovina.

Populaţia României trăia în marea ei majoritate în mediul rural. Astfel, în 1920 ea reprezenta 77% din totalul populaţiei.