Regele Ferdinand, regele României Mari

  

Pentru a afla mai multe informații despre regele Ferdinand, v-am pregătit câteva informații suplimentare și un videoclip despre regele Ferdinand.

 

 

          

    Regele Ferdinand I, sau „Întregitorul de ţară”, a fost primul rege al tuturor românilor, suveranul sub domnia căruia s-a realizat Marea Unire din 1918, cel mai important act din istoria poporului român.

    Regele Ferdinand era şi un om cu o educaţie aleasă, cu o vastă cultură, cunoştea limbile latină, germană, română, engleză, franceză şi chiar rusă, îşi scria singur discursurile şi era un mare pasionat de botanică.

    Şi mai avea un atu formidabil: alături de el s-a aflat o personalitate minunată, Regina Maria, cea care avea să fie infirmieră pe front şi diplomat în cancelariile europene, cea fără de care, spun istoricii, succesul lui Ferdinand I nu ar fi fost la fel, iar România Mare ar fi fost, cel mai probabil, un deziderat încă şi mai greu de atins.

    Alteţa Sa, Principele Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, în sudul Germaniei, în regiunea Baden-Württemberg, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (1835–1905), pretendent la Tronul Spaniei, şi al Infantei Antonia a Portugaliei, Principesă de Bragança şi de Saxa-Coburg-Gotha (1845–1913).

    Ferdinand și-a petrecut primii ani ai copilăriei la reședința familiei din Sigmaringen, apoi a urmat gimnaziul și liceul la Dusseldorf.

           

    La 14 martie 1881 adunările legiuitoare aprobă modificarea Constituției României, care este proclamată regat, iar domnitorul Carol este proclamat rege. Cu acest prilej, ajuns la vârsta de 15 ani, Principele Ferdinand a vizitat prima oară România, fiind prezent, împreună cu tatăl lui, Leopold, și fratele lui mai mic, Carol, la ceremoniile Încoronării.

    În anul 1885 a devenit elev al Școlii Militare din Kassel, pe care a absolvit-o doi ani mai târziu cu gradul de sublocotenent.

    La 14 noiembrie 1886, Principele Ferdinand este încorporat, cu acest grad, în Armata României, în cadrul Regimentului 3 linie, infanterie.

    Întrea anii 1887 – 1889, a studiat timp de trei semestre la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, dovedindu-se extrem de dedicat învăţăturii – dar şi extrem de timid şi tăcut – şi foarte a atras de Biserica catolică şi de cărţile sale de botanică.

    În noiembrie 1888, Ferdinand a devenit oficial Principele de Coroană al României, la vârsta de 23 de ani, la 14 martie 1889, Senatul României a votat o moțiune de „a înscrie în apelul său nominal pe al doilea fiu al A. S. R. Principele Leopold, Principele Ferdinand, cu următorul titlu «Alteţa Sa Regală Ferdinand, Principe al României, moștenitor presumptiv al Coroanei»”.

    La 27 martie 1889, Ferdinand trimitea din Cannes președintelui Senatului o scrisoare de răspuns prin care lua act cu mulțumire de decizia corpului legiuitor și transmitea intenția de a veni definitiv în România precum și hotărârea sa de a-și îndeplini cu credință îndatoririle ce îi reveneau în noua sa calitate.

    În 19 aprilie 1889, a urmat stabilirea definitivă în România, la Palatul Cotroceni, destinat de Regele Carol I pentru a fi reședința Principelui Moștenitor.

    Ferdinand va rămâne Principe Moștenitor timp de 26 de ani și va demonstra o remarcabilă loialitate Regelui Carol I, pregătindu-se discret, dar temeinic, pentru a prelua Coroana României.

    În noiembrie 1892, Regele Carol I vizitează Londra şi îi cere Reginei Victoria mâna Principesei Maria de Edinburgh pentru nepotul lui, Ferdinand.

    Două luni mai târziu, la 10 ianuarie 1893, Ferdinand s-a căsătorit la Sigmaringen, cu Principesa Maria a Marii Britanii şi Irlandei, Principesă de Edinburg și Principesă de Saxa-Coburg-Gotha, fiind, în fapt, trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei).

 

    Această căsătorie a fost stabilită din interese dinastice, iar acest fapt a făcut ca în primii ani de căsătorie, relația celor doi să fie una destul de tumultuoasă și inegală. 

    La 10 octombrie 1914, la Sinaia, Carol I al României a murit, iar o zi mai târziu. Ferdinand I a urcat pe Tron, într-o perioadă crucială din istoria României,marcată de izbucnirea Primului Război Mondial.

    La 14/27 august 1916, Consiliul de Coroană, condus de Ferdinand, decide intrarea României în război, alături de Antanta (Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia). Este de remarcat faptul că Regele Ferdinand, deşi născut german şi rudă a Împăratului Germaniei, a aşezat interesul României mai presus de legătura lui de sânge şi a luptat împotriva ţării lui de origine, demonstrând o capacitate imensă de sacrificiu personal. „După lupte teribile care s-au dat în mine, sacrific totul pentru binele patriei“, a spus, atunci, Ferdinand.

    După un început al războiului neavorabil pentru ţara noastră, sudul ţării şi Capitala fiind pierdute, Familia Regală şi autorităţile statului se refugiază la Iaşi.

    La 24 aprilie/7 mai 1918, era semnată pacea separată cu Puterile Centrale, care avea să fie ratificată de către Ferdinand.

    După război, în urma prăbuşirii Imperiului ţarist, Sfatul Țării de la Chişinău a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu România, act confirmat prin Decretul Regal din 10 aprilie 1918, iar la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei din Cernăuţi, vota alipirea Bucovinei la România, act confirmat de Regele Ferdinand, prin Decretul Regal din 19 decembrie 1918.

    La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, la care au participat 1.228 de delegaţi şi au asistat peste 100.000 de români, a consfinţit unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu Ţara, act confirmat de Rege, prin Decretul Regal de la 13 decembrie 1918.

  

    La 28 iunie 1919, la Versailles, România semna Tratatul de Pace cu Germania, iar după Conferinţa de Pace de la Paris, România Mare beneficia de recunoaşterea majorităţii statelor lumii.

    La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat Rege al tuturor românilor, alături de Regina Maria, în timpul slujbei oficiate de Patriarhul Miron Cristea au fost sfinţite coroanele şi au fost binecuvântaţi Suveranii, iar afară, Regelui şi Reginei li s-au aşezat pe umeri purpura şi hermina, iar pe creştet, coroanele.

În continuare, vă atașez un videoclip despre regele Ferdinand. Vizionare plăcută!

https://www.youtube.com/watch?v=qX4KMIiXgUA&ab_channel=MonumentFor